marți, 29 decembrie 2009
Ganduri de iarna...
Anul acesta Dumnezeu a facut o bucurie foarte mare copiilor deoarece le-a oferit multa zapada. Mi-a placut sa stau in casa la caldurica, si sa privesc pe geam la multitudinea de fulgi de nea ce se asterneau. De asemenea la inceput ( de precizat) mi-a placut sa ies afara si sa fac partie.Mai mult ma jucam in zapada decat sa fac treaba....dar natura parea potrivnica, pentru ca faceam partie, iar peste 2-3 ore covorul de omat era la loc, iar munca mea parea zadarnica...Asa s-a intamplat timp de o saptamana. Astfel, vazand ca ma tot vait de atata zapada, deoarece ea cam incurca treburile, Doamne-Doamne a hotarat ca e suficient si mi-a dat ploaie, sa mai repare putin din greseala comisa din cauza nereglarii dozajului Masinii Albe...Oricum toti copiii se bucurau, ca in ambele cazuri totul era derdelus , polei... patinoar natural acompaniat in surdina de colindele din casele oamenilor! Un adevarat paradis ai putea spune!
Un lucru care m-a intristat putin zilele acestea a fost faptul ca tinerii, si in special copiii, nu mai respecta sarbatorile si traditiile. Materialismul le-a invadat sufletul si i-a indemnat sa nu mai iasa din casa pe frig si ger, sa colinde... Covrigii si merele au ramas in casele oamenilor, care asteptau in zadar colindatori! Doar cateva grupuri (adica aproximativ 10 copilasi) au avut placerea de a iesi si a colinda! Pacat!
Imi amintesc cu drag, dar si cu melancolie, de frumusetea de a colinda, de vremurile trecute... Ne strangeam grupuri de copii si cantam, primind in schimb covrigi si dulciuri. Fiecare venea apoi acasa cu o plasa sau doua incarcate de bunatati.Era un adevarat concurs intre cine canta mai frumos sau cine primea cel mai mult!
Consider ca o mare parte din magia sarbatorilor o constituie colindul si imi pare rau ca astazi nu se mai acorda atata importanta lucrurilor cu adevarat frumoase! Si cum spuneam putin mai sus, si copiii devin materialisti si cu siguranta vor veni in numar mult mai mare pe 31 dec., cu sorcova, dorind sa stranga cat mai multi bani!
Imi doresc foarte mult ca anul viitor sa fie mult mai bun, sa pot realiza toate cate mi-am propus, dar cel mai mult imi doresc sanatate si liniste! Aceleasi lucruri vi le doresc si voua si tuturor oamenilor! Sarbatori fericite!
Un lucru care m-a intristat putin zilele acestea a fost faptul ca tinerii, si in special copiii, nu mai respecta sarbatorile si traditiile. Materialismul le-a invadat sufletul si i-a indemnat sa nu mai iasa din casa pe frig si ger, sa colinde... Covrigii si merele au ramas in casele oamenilor, care asteptau in zadar colindatori! Doar cateva grupuri (adica aproximativ 10 copilasi) au avut placerea de a iesi si a colinda! Pacat!
Imi amintesc cu drag, dar si cu melancolie, de frumusetea de a colinda, de vremurile trecute... Ne strangeam grupuri de copii si cantam, primind in schimb covrigi si dulciuri. Fiecare venea apoi acasa cu o plasa sau doua incarcate de bunatati.Era un adevarat concurs intre cine canta mai frumos sau cine primea cel mai mult!
Consider ca o mare parte din magia sarbatorilor o constituie colindul si imi pare rau ca astazi nu se mai acorda atata importanta lucrurilor cu adevarat frumoase! Si cum spuneam putin mai sus, si copiii devin materialisti si cu siguranta vor veni in numar mult mai mare pe 31 dec., cu sorcova, dorind sa stranga cat mai multi bani!
Imi doresc foarte mult ca anul viitor sa fie mult mai bun, sa pot realiza toate cate mi-am propus, dar cel mai mult imi doresc sanatate si liniste! Aceleasi lucruri vi le doresc si voua si tuturor oamenilor! Sarbatori fericite!
Mesaj catre omenire
A trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog…l-am abandonat complet ca pe o jucarie noua de care m-am plictisit…Si imi pare rau ca nu mi-am mai ,,rupt” macar putin din timpul meu pentru a scrie… Dar gata…mi-am revenit si m-am apucat din nou de treaba!
Si sa incep cu ceva amuzant, chiar putin pueril as spune... Zilele trecute mi-am gasit ciorna de la olimpiada de Limba romana (faza pe scoala), unde am gasit ceva interesant.Singurul regret este ca din lipsa timpului, nu am putut scrie tot pe ciorna, decat fragmente, asa ca textul nu este integral. Trebuia sa prezint un mesaj omenirii, din prisma unui cronicar (cca. secolul XVI) respectand limbajul specific acelei vremi...
,,Iubite cetitoriu... dupa aceste cumplite vremi, constiinta poporului roman trebuieste sa-si indirepteze privirile catre ceriu, catre Dumnezeu.Astazi sufletul nostru traieste siingur, plutind in purgatoriul delasarii.Loati seama a toate cate va spui si incercati a va opri din treacatul nemilos al grijilor.Ieste mai de folos a te ingriji de Dumnezeu decat a te ingriji de hrana trupului tau.Vadzui azi oameni preocupati de asemanare sau numai de lucrurile materiale si carea uita de inemi.
Fa-ti timp pe fiece zi a te bucura de natura si de toate bogadziile ce sunt pe cestu pamant. Omule, uita de tine pentru o clipa si zambeste!
Puritatea sufletului ieste mai valoroasa deact toate bogadziile lumii.Fa bine lumei si fa bine tie!
Cronicarul, dechemvrie 8 zile”
Sper sa va faca sa reflectati, gandindu-va in afara formei in care sunt prezentate la esenta cuvintelor!
Si sa incep cu ceva amuzant, chiar putin pueril as spune... Zilele trecute mi-am gasit ciorna de la olimpiada de Limba romana (faza pe scoala), unde am gasit ceva interesant.Singurul regret este ca din lipsa timpului, nu am putut scrie tot pe ciorna, decat fragmente, asa ca textul nu este integral. Trebuia sa prezint un mesaj omenirii, din prisma unui cronicar (cca. secolul XVI) respectand limbajul specific acelei vremi...
,,Iubite cetitoriu... dupa aceste cumplite vremi, constiinta poporului roman trebuieste sa-si indirepteze privirile catre ceriu, catre Dumnezeu.Astazi sufletul nostru traieste siingur, plutind in purgatoriul delasarii.Loati seama a toate cate va spui si incercati a va opri din treacatul nemilos al grijilor.Ieste mai de folos a te ingriji de Dumnezeu decat a te ingriji de hrana trupului tau.Vadzui azi oameni preocupati de asemanare sau numai de lucrurile materiale si carea uita de inemi.
Fa-ti timp pe fiece zi a te bucura de natura si de toate bogadziile ce sunt pe cestu pamant. Omule, uita de tine pentru o clipa si zambeste!
Puritatea sufletului ieste mai valoroasa deact toate bogadziile lumii.Fa bine lumei si fa bine tie!
Cronicarul, dechemvrie 8 zile”
Sper sa va faca sa reflectati, gandindu-va in afara formei in care sunt prezentate la esenta cuvintelor!
luni, 12 octombrie 2009
CÂNTEC ŞOPTIT
Departe – o muzică timidă.
Cânta la mandolină o stea.
Ridic privirea spre bolta-nstelată
Şi-o caut...
Am întrebat-o de ce cântă
Şi mi-a răspuns şoptit:
,,Le ţin de urât cometelor
Ce pier în ciocniri interstelare”
O înţeleg...
,,Tic-tac-ul” inimii mele
Se joacă cu gândurile
Şi-mi plasmuieşte fericirea!
Corina
Departe – o muzică timidă.
Cânta la mandolină o stea.
Ridic privirea spre bolta-nstelată
Şi-o caut...
Am întrebat-o de ce cântă
Şi mi-a răspuns şoptit:
,,Le ţin de urât cometelor
Ce pier în ciocniri interstelare”
O înţeleg...
,,Tic-tac-ul” inimii mele
Se joacă cu gândurile
Şi-mi plasmuieşte fericirea!
Corina
CARUSEL
Dumnezeu se joacă cu noi!
Pictează ramurile vieţii,
Desenează tabloul naturii,
Creionează chipul dragostei,
Împleteşte firul ploii,
Ciopleşte în arborele Copilăriei,
Se aşează la Masa Tăcerii...
Ceva se dărâmă...
Un picior al mesei s-a rupt.
Greutatea gândurilor apasă
Pe umerii imaginaţiei
Şi ...START!...
Viaţa porneşte!
Se pare ca Dumnezeu a uitat
Să asfalteze drumul cunoaşterii...
Gropi...
Maşinăria omenirii se strică.
Arcul ceasului e rupt
De indiferenţă.
Totul merge înapoi ...
Copiii aleargă... adulţii se împiedică.
Bariera nepăsării spune STOP: e criză!...
Dumnezeu se joacă cu noi!
Pictează ramurile vieţii,
Desenează tabloul naturii,
Creionează chipul dragostei,
Împleteşte firul ploii,
Ciopleşte în arborele Copilăriei,
Se aşează la Masa Tăcerii...
Ceva se dărâmă...
Un picior al mesei s-a rupt.
Greutatea gândurilor apasă
Pe umerii imaginaţiei
Şi ...START!...
Viaţa porneşte!
Se pare ca Dumnezeu a uitat
Să asfalteze drumul cunoaşterii...
Gropi...
Maşinăria omenirii se strică.
Arcul ceasului e rupt
De indiferenţă.
Totul merge înapoi ...
Copiii aleargă... adulţii se împiedică.
Bariera nepăsării spune STOP: e criză!...
Prin ploaie
De foarte multe ori am la status: ,,Ploua… dar in inima mea este soare!”…si spun asa pentru ca nu imi place ca fenomenele meteorologice sa imi afecteze viata! Dar week-end-ul trecut zicala aceasta nu s-a mai potrivit! De ce? E foarte simplu: trebuia sa am musafiri!
L-am invitat pe profesorul meu de limba engleza (este de fapt american) in Bezdead pentru a cunoaste satul si pentru pleca cu inca o amintire frumoasa din Romania. Impreuna cu el am mai invitat si alti cativa prieteni pentru a fi ,,gasca “mai mare si sa ne putem distra.Totul era planuit...dar ploaia ne-a cam stricat orice gand. Inca o data s-a demonstrat proverbul ca ,,socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”.
Vineri noaptea-ploaie...sambata dimineata-potop...Era ceata...asfalt umed, apa, dealuri cu noroi in loc de zapada (pentru ca erau asa de alunecoase, incat ai fi putut zice ca mergi pe derdelus)...in fine toata natura parea impotriva noastra!
Eram cu inima ca pe jar pentru ca stiam ca 6-7 persoane asteptau cu nerabdare acest week-end, ca si-au eliberat programul doar pentru a merge sambata pe deal! Super!... Ploua!
Sperand ca ploaia va inceta, am hotarat sa ne intalnim cu totii sambata si sa nu ne stricam planurile! Surpriza cea mare a fost ca sambata nu circula masina de la ora 10 spre Pucioasa (trebuia sa ma duc sa il iau pe Chase), si asa am stat cam 20 de min. in statie sperand ca poate unui nene i se face mila si ma duce la Pucioasa...Cu chiu-cu vai am gasit si ocazie si l-am putut aduce pe Chase...De aici lucrurile merg spre bine pentru ca intr-adevar nu mai ploua asa tare, doar picura.
Si pentru ca nu puteam sa mergem deocamdata afara, ne-am jucat carti, am ras si am povestit...Apoi ne-am bucurat stomacelele cu sarmalute (au fost delicioase) si cu placinta cu mere! Dupa masa, am hotarat sa ne plimbam si sa-i aratam lui Chase satul, pentru ca pe dealuri era imposibil sa mergem... Am fost la Malul de Rasuna, am tipat pe acolo de am speriat gainile bietilor oameni, gandidu-se probabil cine sunt copiii astia nebuni de striga pe strada... Ce conteaza atata timp cat respecti legenda?...
Apoi am fost pe podul de la Ramata (am si niste poze), unde peisajul este incredibil (doar dace te uiti pe deal, caci garla demonstreaza ca locul nu a mai fost locuit de sute de ani)...si ne-am pus toti aceeasi intrebare:de ce nimeni nu ingrijeste? Raspunsul e simplu: Traim in Romania (,,si asta ne ocupa tot timpul!”...Pacat!!!...
Dupa plimbarea de 2 ore, am venit acasa unde mami ne astepta cu clatite!Nimic mai bun!
Dar timpul a trecut foarte repede, iar Chase trebuia sa plece si am revenit in marea aventura de a merge cu autobuzul... Care autobuz??? Istoria se repeta:sambata nu exista autobuzul de la ora 16:30.Am asteptat cam o jumatate de ora in statie, dupa care am rugat un baiat sa il duca el pe Chase....
A fost o zi incarcata, in care am reusit sa le facem in ciuda picatrilor de ploaie si sfidand legile naturii, ne-am distrat!
Acum dupa atatea zile tot grupul a ramas cu amintiri placute si cu promisiunea ca vom repeta, sperand in conditii de vreme mai bune! Cine stie?... poate pe albul zapezii...
L-am invitat pe profesorul meu de limba engleza (este de fapt american) in Bezdead pentru a cunoaste satul si pentru pleca cu inca o amintire frumoasa din Romania. Impreuna cu el am mai invitat si alti cativa prieteni pentru a fi ,,gasca “mai mare si sa ne putem distra.Totul era planuit...dar ploaia ne-a cam stricat orice gand. Inca o data s-a demonstrat proverbul ca ,,socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”.
Vineri noaptea-ploaie...sambata dimineata-potop...Era ceata...asfalt umed, apa, dealuri cu noroi in loc de zapada (pentru ca erau asa de alunecoase, incat ai fi putut zice ca mergi pe derdelus)...in fine toata natura parea impotriva noastra!
Eram cu inima ca pe jar pentru ca stiam ca 6-7 persoane asteptau cu nerabdare acest week-end, ca si-au eliberat programul doar pentru a merge sambata pe deal! Super!... Ploua!
Sperand ca ploaia va inceta, am hotarat sa ne intalnim cu totii sambata si sa nu ne stricam planurile! Surpriza cea mare a fost ca sambata nu circula masina de la ora 10 spre Pucioasa (trebuia sa ma duc sa il iau pe Chase), si asa am stat cam 20 de min. in statie sperand ca poate unui nene i se face mila si ma duce la Pucioasa...Cu chiu-cu vai am gasit si ocazie si l-am putut aduce pe Chase...De aici lucrurile merg spre bine pentru ca intr-adevar nu mai ploua asa tare, doar picura.
Si pentru ca nu puteam sa mergem deocamdata afara, ne-am jucat carti, am ras si am povestit...Apoi ne-am bucurat stomacelele cu sarmalute (au fost delicioase) si cu placinta cu mere! Dupa masa, am hotarat sa ne plimbam si sa-i aratam lui Chase satul, pentru ca pe dealuri era imposibil sa mergem... Am fost la Malul de Rasuna, am tipat pe acolo de am speriat gainile bietilor oameni, gandidu-se probabil cine sunt copiii astia nebuni de striga pe strada... Ce conteaza atata timp cat respecti legenda?...
Apoi am fost pe podul de la Ramata (am si niste poze), unde peisajul este incredibil (doar dace te uiti pe deal, caci garla demonstreaza ca locul nu a mai fost locuit de sute de ani)...si ne-am pus toti aceeasi intrebare:de ce nimeni nu ingrijeste? Raspunsul e simplu: Traim in Romania (,,si asta ne ocupa tot timpul!”...Pacat!!!...
Dupa plimbarea de 2 ore, am venit acasa unde mami ne astepta cu clatite!Nimic mai bun!
Dar timpul a trecut foarte repede, iar Chase trebuia sa plece si am revenit in marea aventura de a merge cu autobuzul... Care autobuz??? Istoria se repeta:sambata nu exista autobuzul de la ora 16:30.Am asteptat cam o jumatate de ora in statie, dupa care am rugat un baiat sa il duca el pe Chase....
A fost o zi incarcata, in care am reusit sa le facem in ciuda picatrilor de ploaie si sfidand legile naturii, ne-am distrat!
Acum dupa atatea zile tot grupul a ramas cu amintiri placute si cu promisiunea ca vom repeta, sperand in conditii de vreme mai bune! Cine stie?... poate pe albul zapezii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
