Prin ploaie

De foarte multe ori am la status: ,,Ploua… dar in inima mea este soare!”…si spun asa pentru ca nu imi place ca fenomenele meteorologice sa imi afecteze viata! Dar week-end-ul trecut zicala aceasta nu s-a mai potrivit! De ce? E foarte simplu: trebuia sa am musafiri!
L-am invitat pe profesorul meu de limba engleza (este de fapt american) in Bezdead pentru a cunoaste satul si pentru pleca cu inca o amintire frumoasa din Romania. Impreuna cu el am mai invitat si alti cativa prieteni pentru a fi ,,gasca “mai mare si sa ne putem distra.Totul era planuit...dar ploaia ne-a cam stricat orice gand. Inca o data s-a demonstrat proverbul ca ,,socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”.
Vineri noaptea-ploaie...sambata dimineata-potop...Era ceata...asfalt umed, apa, dealuri cu noroi in loc de zapada (pentru ca erau asa de alunecoase, incat ai fi putut zice ca mergi pe derdelus)...in fine toata natura parea impotriva noastra!
Eram cu inima ca pe jar pentru ca stiam ca 6-7 persoane asteptau cu nerabdare acest week-end, ca si-au eliberat programul doar pentru a merge sambata pe deal! Super!... Ploua!
Sperand ca ploaia va inceta, am hotarat sa ne intalnim cu totii sambata si sa nu ne stricam planurile! Surpriza cea mare a fost ca sambata nu circula masina de la ora 10 spre Pucioasa (trebuia sa ma duc sa il iau pe Chase), si asa am stat cam 20 de min. in statie sperand ca poate unui nene i se face mila si ma duce la Pucioasa...Cu chiu-cu vai am gasit si ocazie si l-am putut aduce pe Chase...De aici lucrurile merg spre bine pentru ca intr-adevar nu mai ploua asa tare, doar picura.
Si pentru ca nu puteam sa mergem deocamdata afara, ne-am jucat carti, am ras si am povestit...Apoi ne-am bucurat stomacelele cu sarmalute (au fost delicioase) si cu placinta cu mere! Dupa masa, am hotarat sa ne plimbam si sa-i aratam lui Chase satul, pentru ca pe dealuri era imposibil sa mergem... Am fost la Malul de Rasuna, am tipat pe acolo de am speriat gainile bietilor oameni, gandidu-se probabil cine sunt copiii astia nebuni de striga pe strada... Ce conteaza atata timp cat respecti legenda?...
Apoi am fost pe podul de la Ramata (am si niste poze), unde peisajul este incredibil (doar dace te uiti pe deal, caci garla demonstreaza ca locul nu a mai fost locuit de sute de ani)...si ne-am pus toti aceeasi intrebare:de ce nimeni nu ingrijeste? Raspunsul e simplu: Traim in Romania (,,si asta ne ocupa tot timpul!”...Pacat!!!...
Dupa plimbarea de 2 ore, am venit acasa unde mami ne astepta cu clatite!Nimic mai bun!
Dar timpul a trecut foarte repede, iar Chase trebuia sa plece si am revenit in marea aventura de a merge cu autobuzul... Care autobuz??? Istoria se repeta:sambata nu exista autobuzul de la ora 16:30.Am asteptat cam o jumatate de ora in statie, dupa care am rugat un baiat sa il duca el pe Chase....
A fost o zi incarcata, in care am reusit sa le facem in ciuda picatrilor de ploaie si sfidand legile naturii, ne-am distrat!
Acum dupa atatea zile tot grupul a ramas cu amintiri placute si cu promisiunea ca vom repeta, sperand in conditii de vreme mai bune! Cine stie?... poate pe albul zapezii...